În spatele Muzeului Naţional de Istorie, mergând pe strada care îi poartă numele, la numărul 4, se află mânăstirea Stavropoleos, ctitorită în anul 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de arhimadritul Ioanichie Stratonikeas, având hramurile Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (8 nov.), Sfinţitul Ierarh Athanasie cel Mare (18 ian.), Sf. Sfinţit Haralambie (10 febr.) şi Sf. Martir Iustin Filosoful (1 iun.).

Această oază de linişte sufletească din Centrul Vechi este construită în stilul brâncovenesc. Trecerea veacurilor şi-a lăsat amprenta asupra ei, însă datorită iubirii de frumos şi implicării oamenilor se lucrează la restaurarea ei.

În mănăstire găsiţi părticele din moaştele Sf. Apostoli Andrei şi Petru, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie, Sf. Mare Mucenic Pantelimon, Sf. Ignatie Teoforul şi Sf. Teodor Stratilat.

În curtea interioară sunt expuse coloane şi pietre cu înscrieri vechi, iar în timpul verii puteţi să vă aşezaţi pe băncuţele special amenajate pentru a vă odihni trupul, mintea şi sufletul.

Fiind într-o zonă centrală, pe uşa mânăstirii intră atât români, cât şi cetăţeni străini, dovadă că nu există bariere culturale sau lingvistice în ortodoxie. De acest lucru mi-am dat seama fără să vreau: în interior, pe masa din stânga, sunt 3 foi plastificate, cu informaţii despre mânăstire. Cea în română este albă, celelalte două, galben-deschis. Stăteam pe băncuţa interioară şi lângă mine mai era un cuplu. Am mai luat o dată foaia cu informaţii pentru că nu am reţinut ceva, am citit şi apoi am pus-o la loc, peste celelalte. Fata, care stătea chiar lângă mine, curioasă, a luat şi ea foaia. Surpriza mea a fost când am văzut că o dă la o parte pe cea în limba română şi alege una galbenă.