Biserica Bucur Ciobanul

Prima stradă la dreapta după pasajul Mărășești, în sensul de mers spre Piața Unirii, ne poartă pașii spre Biserica Bucur Ciobanul. Această biserică este una din primele așezări apărute acolo unde ciobanul Bucur, zice legenda transmisă prin viu-grai, își aduce familia lângă cetatea ce se va transforma în Capitala din zilele noastre.

biserica

Aduce aminte de acest „întemeietor” al capitalei istoricul Nicoale Iorga, în scrierile sale din „Istoria Bucureștilor“, publicată în 1939, dar și un alt istoric, Ionnescu Gion, în „Istoria Bucurescilor“, ediția 1899. Cât despre legendele urbane despre acest ciobănel, am uitat să le ascultăm și să le dăm crezare dar, cu siguranță, au un sâmbure de adevăr.

Cel mai vechi document care atestă existența Bisericii Bucur Ciobanul este o inscripție copiată de Preotul Grigore Musceleanu, în 1898, care o datează la 1416, când Mircea cel Bătrân zidește biserica veche, de lemn, îngropând în curtea ei soldații morți în urma unei bătălii. A fost, mai apoi, distrusă de un incendiu pus la cale de turci la sfârșitul secolului XVI (în 1595), însă e reclădită de monahii de la Mănăstirea Radu-Vodă, în timpul egumenului Atanasie (1626 și 1632-1648).

O perioadă, din cauza stadiului avansat de degradare, biserica a fost închisă de Comisiunea Monumentelor Istorice, începând cu secolul XIX până în 24 iunie 1938, la a doua sfințire.

Aflată lângă Mănăstirea Radu-Vodă, poartă hramul Sfântului Atanasie și Sfântului Chiril, prăznuiți pe 18 ianuarie. O icoană cu acești sfinți este în interiorul bisericii în dreapta, lângă icoana Mântuitorului.

Catapeteasma, din secolul XVIII, împreună cu o parte din icoane, unele datând de la începuturile aceluiași secolul, sunt o adevărată mărturie a timpului. Dar nu a trecerii lui, ci a stăruinței în credință a poporului român. Credincioșii au donat icoane bisericii, printre care și una cu Maica Domnului, pe care este scris anul 1704.

După ce treci de poarta bisericii, ai de urcat 33 de trepte, cifră care amintește de vârsta Mântuitorului, atunci când a fost crucificat, a înviat și S-a înălțat la cer. Tot 33 este și numărul străzii Radu-Vodă, adresa ei, pus pe poartă. Dar îl vezi abia când ieși, poarta fiind deschisă, ca să-ți amintească de jertfa lui Iisus, atât la greu, când urci treptele, când te ostenești, dar și la ieșire, când ți-ai mai ușurat sufletul.