Biserica Zlatari

Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina, mari ajutători al oamenilor împotriva vrăjitoriilor și a magiei negre, au o biserică în București care le poartă hramul pe Calea Victoriei, vis-à-vis de Cecul Mare, sau mai sus de Muzeul de Istorie, pentru necunoscători. Biserica este chiar la bulevard și devine un loc înțesut de creștini mai ales miercuri, când este Acatistul Sfântului, care îi ajută și le linișteste sufletul.

biserica zlatari

Când ajungi în zona unde se află acest sfânt locaș, aflat între două blocuri, pașii ți se îndreaptă spre el, ceva te atrage să îi treci pragul, să stai un moment acolo, să spui o rugăciune și să aprinzi o lumânare. Parca îl și simți pe Sfântul Ciprian cum te veghează, iar preoții din biserică, care au dat atâtea cuvinte de alinare sufletelor de-a lungul timpului, celor care le-au cerut sfatul, îți oferă o privire plină de căldură și bunătate care ajunge direct la inimă.

Sfântul Ciprian și Sfânta Iustina sunt de mare folos celor care au fost loviți de vrăjitorii, farmece sau blesteme, pentru că Sfântul, înainte de a fi în armata lui Hristos, a fost un mare vrăjitor. El a văzut și această lume neagră și a trăit în ea, până cand a înțeles, datorită fecioarei Iustina, că doar Lumina învinge, și de atunci a luat calea lui Hristos. Acum ne ajută de acolo sus, ne ascultă rugăciunile și ne apără.

Biserica Zlătari poartă acest nume deoarece lăcașul inițial a fost făcut de zlătarii (argintari sau aurari) locurilor în secolul al XVII. Apoi, e reconstruită în 1705 de Spătarul Mihail Cantacuzino. Are și hramul Nașterii Maicii Domnului, sărbatorită pe 8 septembrie, prima (conform anului bisericesc) din cele 12 mari sărbători creștinești, denumite și praznice domnești sau împărătești. Înăuntru găsim o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni și moaște ale Sfântului Ciprian.

Aici vin și viitorii miri pentru a primi binecuvântare de la preoți pentru căsătorie, pentru a fi îndrumați pe acest drum, înainte de a-și uni destinele în fața lui Dumnezeu. Astfel ei vor forma o familie cu adevărat creștină, urmând datinile și tradițiile neamului, și vor fi un exemplu atât pentru comunitatea din care fac parte, cât mai ales pentru viitorii lor copii, care astfel vor crește într-un mediu normal, pur românesc.