Palatul Parlamentului a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mare, grea și costisitoare clădire administrativă din lume. Are 86 de metri înălțime și câteva etaje sub pământ, de numărul exact știind doar o mână de oameni, fiind secret de stat. Tunelurile subterane se spune că ar duce până la fostele buncărele de pe Autostrada Soarelui, dar poate doar bătrânii noștrii mai cunosc adevărul.

Clădirea imensă, cea mai mare din Europa, a doua ca mărime din lume după Pentagon,  cunoscută înainte de revoluție drept “Casa poporului”, poartă numele oficial de Palatul Parlamentului.

Construită din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, 20.000 de muncitori au ridicat-o: eforturi imense au fost depuse, nu numai umane, cât mai ales materiale. Arhitectul șef a fost Anca Petrescu, însă alți 700 de arhitecți au luat parte la acest vast proiect. Iar rezultatul îl vedem: delimitată de Strada Izvor, Bd. Libertății și Calea 13 Septembrie, în jurul zidurilor acestei clădiri în 2008 a avut loc chiar și un circuit de Formula 3.

I-a fascinat inclusiv pe prezentatorii englezi de la emisiunea Top Gear: li s-a dat voie să mearga prin tunelurile de sub Palatul Parlamentului cu bolizi de sute de cai putere, să auda ecoul motoarelor bolizilor. Este o atracție turistică foarte promovată, circuitul liniei de RATB “Bucharest City Tour” avându-l printre destinații.

Dovada sunt sutele de turisti care îi calcă zilnic pragul: marea majoritate străini, din toate colțurile lumii, o vizitează. Îndrumați de ghizi, li se prezintă aproape 5% din clădire. Restul nu este vizitabil, deoarece aici își desfășoară activitatea aleșii nostrii, senatorii și parlamentarii României. De aici pleacă legile care ghidează un întreg popor.

Revenind la partea turistică, în turul Palatului Parlamentului sunt prezentate câteva săli și terasa, deși e destul cât să-ți dai seama de mărimea construcției: holuri imense, de zeci de metri lungime, cu covoare de aceeași mărime, pereți împodobiți cu tablouri ale pictorilor români și manechine având porturi populare autohtone. Scări de marmură, la fel de impozante, ca în orice palat care se respectă.

Sălile sunt făcute cu materiale produse de industria comunistă românească de atunci: de la covoare, scaune, mese, perdele, până la candelabre, uși de lemn și finisaje. Totul făcut în Romania, dovadă a forței industriale a vechiului regim.

În unele săli se simte încă puternic mirosul de lemn, de calitate, ornat cu mult bun-gust, există o sală care seamănă foarte mult cu ce vedem la Castelul Peleș din Sinaia, alta are perdele făcute de măicuțele de la Mânăstirea Agapia, brodate cu fire aur. Terasa te lasă fără cuvinte: vezi tot Bulevardul Unirii, până tocmai la Piața Alba-Iulia, fântânele arteziene de-a lungul bulevardului întregind peisajul forfetei bucureștene. Circulă povești, legende urbane, cum că, de pe acoperișul Palatului, în rarele ocazii când este senin și aerul curat, s-ar vedea Munții Carpați. Ceea ce nu ar fi chiar imposibil, fiind relatări și poze cu munții noștrii văzuți de pe Intercontinental, care nu este mai înalt decât această clădire.

Pentru noi, românii, este privit din diferite perspective, în funcție de vârsta fiecăruia: dovadă a ce a lăsat în urma vechiul regim, cei care au trăit acele vremuri îl privesc cu nostalgie, generațiile noi știu că se organizează concerte și evenimente în piața sau parcul de lângă Palat si că poate fi vizitat.

Pentru străini, este o locație turistică, un obiectiv de văzut dacă ajungi în capitala României.

Programul de vizită este de luni până vineri între orele 10:00 și 16:00. Dacă mergeți în grup organizat, vă recomand să sunați înainte pentru a rezerva.