Scoala este morala, nu civica

Există o discuţie, lansată recent, despre o lege care a trecut de Camera Deputaţilor. Acest fapt nu ar fi neapărat unul grav, pentru că proiectul a trecut prin aprobare tacită (adică nu a fost supus votării în 45 de zile), însă va fi analizat de Senat – camera care ia decizia finală. Iniţiatorul ei: Remus Cernea, promovatorul homosexualilor, pe care pana si ei îl resping.

Editorial 50

Ce prevede această lege? Ca religia să fie scoasă din trunchiul comun, în favoarea unei materii ce poartă numele de “Etică şi cultură civilă”. Se doreşte ca predarea ortodoxiei să rămână la stadiul de materie opţională, ale cărei calificative (nu note) să nu influenţeze media anuală a elevilor. Bineînţeles, ora s-ar putea face doar la cerere. În plus, proiectul spune că: “manualele si materialele auxiliare utilizate la orele de religie nu pot conţine afirmaţii cu caracter discriminatoriu, ori referiri jignitoare la adresa altor culte sau persoane fără religie“.

Ce nu s-a spus, însă, despre acest proiect? 

Şansele reale ca un astfel de proiect să treacă sunt mici. Acest fapt e recunoscut şi de iniţiatorul său, care a declarat: “Dacă va exista o solicitare pe scară largă din partea cetăţenilor, a societăţii civile, a experţilor şi a cultelor în sprijinul acestui proiect de lege, ar exista o şansă pentru ca el să fie adoptat şi de către Senat“. Dacă tot vine vorba de implicare socială, recensământul din 2013 a arătat că 86,5% dintre români sunt creştin-ortodocşi, adică inclusiv cei nepracticanţi, dar care au decis să îşi susţină cultul religios.

În acelaşi timp, anumite “ONG-uri” promovează intens obligativitatea orelor de educaţie sexuală în şcoli, la vârste mult prea mici. Daţi-vă seama ce poate însemna asta.

Această lege funcţionează pe principiul manipulării: o prezentăm ca un fapt în drum spre câştig, pentru a obişnui credincioşii şi a alimenta ateii să “acorde susţinere”. Consiliul economic şi social şi Comisia pentru învăţământ, tineret şi sport au întocmit rapoarte de respingere.

Dar cum ar fi o societate fără religie în şcoli?

Să nu uităm de iniţiatorul acestui proiect şi ce ar însemna o victorie pentru el. Ca planuri pe termen scurt, Cernea îşi mai doreşte să depună un proiect de lege care să ia ajutoarele primite pentru construcţia Catedralei Mântuirii Neamului de la Guvern. Care clădire va fi sfinţită. Iar dacă Dumnezeu nu o vrea, cu siguranţă nu va fi terminată. Pe termen lung, vrea legalizarea homosexualităţii şi e împotriva “discriminării”. Halucinaţiile lui merg până în punctul în care a declarat că “România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee“.

Să nu uităm nici că există ţări în care religia nu se mai predă în şcoli de mult şi nu i se mai acordă importanţă. Ce se întâmplă acolo? În Danemarca, Suedia, Argentina, Islanda şi nu numai deja au loc căsătorii religioase între homosexuali. Există state unde medicii fac avorturi, împotriva voinţei lor. În Franţa, protestatarii împotriva unei astfel de abordări au fost arestaţi. Asta pentru că se doreşte promovarea raţionalismului, adică a sinuciderii asistate, a discriminării heterosexualilor credincioşi şi a unei doctrine morale fără o bază.

O educaţie fără religie înseamnă, pe rând, dezinformare, fragilitate, negativism şi neînţelegere a termenului de “educaţie”. Mai exact…

Cum este o societate cu religie în şcoli?

Cel puţin ca cea din prezent. Cu oameni încă buni, credincioşi şi săritori. Copiii vor creşte informaţi legat de aspectul religios al vieţii. Vor învăţa ce, cum şi de ce. Li se vor explica pildele, vor rămâne cu rugăciuni şi vor şti, măcar, ce înseamnă această posibilitate. Nu vor vorbi despre “îndoctrinare”, pentru că vor fi suficient de informaţi. Vor avea o bază concretă, dar şi un scop pentru termeni precum “valori” şi “moralitate”. Vor beneficia, conform şi metodelor psihologice, de puterea exemplului în educaţia lor – Iisus Hristos, Maica Domnului şi sfinţii.

Cu ajutorul orelor de religie (nu istoria religiilor, ci doctrină religioasă), copii cresc echilibraţi, analizând corect orice văd în jurul lor, contrar celor care văd doar negativismul dintr-un domeniu – real sau nu, pentru a-l ponegri apoi. Luând ca exemplu oameni cu viaţa curată, copiii vor creşte într-un duh care le oferă un scop în bunătate, spre deosebire de raţionalismul care promovează ideea de “mori şi asta e”. Astfel, întrebările specifice vârstelor nu îi vor transforma în oameni fragili.

Oricum, am respecta istoria. Să nu uităm că primele cărţi în limba română au apărut mulţumită diaconului Coresi. Şi că preoţi precum Părintele Nicolae de la Valea Plopului susţin comunităţi întregi de oameni.

Din motivele de mai sus şi multe altele, avem nevoie de religie în şcoli. Trebuie să fim oameni buni, înainte de a fi cetăţeni buni.

Foto: © Furtseff | Dreamstime.com – Iron Cross With A Book Photo