Ortodoxia vs. artele martiale

Părintele Aldea de la Mănăstirea Petru-Vodă a susţinut, săptămâna trecută, o conferinţă pe o temă surprinzătoare: “Ortodoxia şi artele marţiale”. Vă oferim, mai jos, o scurtă cronică a ceea ce s-a întâmplat la acel eveniment, care a însemnat şi lansarea cărţii cu acelaşi nume, scrisă de Părintele Mihai-Andrei Aldea.

Cronici 1

Părintele Aldea a venit cu 15 minute înainte de ora 20:00, atunci cândera programată conferinţa. Sala începea să se umple, iar în public se remarcau numeroase femei îmbrăcate în costume naţionale. PRintre cei prezenţi s-au numărat Ciprian VoicilăAlex Rădulescu, teologul şi profesorul de religie Marian MaricaruFelix Roncea de la Mişcarea Oamenilor Visători, reprezentanţii mişcării NEAM UNITEduard Dumitrache de la Basarabii şi Horaţiu Şerb.

Conferinţa a început la ora 20:20, cu sala plină şi o rugăciune. Părintele şi-a prezentat cingătoarea, ca fiind centura sa în arte marţiale. Primul subiect de discuţie şi studiu de caz a fost Mascopole, oraşul de marmură din sudul Albaniei care, în secolul al XVIII-lea, a fost atacat de 60.000 de luptători trimişi de Patriarhul Constantinopolului. Ultimele femei rămase acolo şi-au legat părul şi s-au aruncat în prăpastie, pentru a nu ajunge desfrânatele turcilor.

Printre termenii lămuriţi la eveniment sunt:

Filetismul – erezia răspândită în lume, care pune naţionalitatea mai presus de credinţă

Etnofobia – tendinţa românilor de a-şi dispreţui propriul neam.

Un alt exemplu a fost Baletul Georgian Naţional de la Bucureşti, care respectă tradiţia caucaziană a căluşului. Iniţial, în acest dans era folosită o sabie, în locul unui lemn. În plus, în favoarea artelor marţiale este şi faptul că ortodocşii din Imperiul Otoman, legal vorbind, puteau să poarte armă.

În Constituţia României se specifică: “apărarea ţării este datoria sacră a fiecărui cetăţean”! În plus, tinerii români nu sunt pregătiţi ca să lupte, în eventualitatea unui război. Avem, în armată, un disponibil de circa 80.000 de oameni, dintre care doar 30.000 au o pregătire îm această direcţie. Grăitoare este şi vorba din pilda Sfântului Apostol Pavel, “pe faţă i-am înfruntat, căci aveau făţărnicie”.

“Am încercat, prin această carte, nu să dezbin, ci să aduc la unitate”, a mărturisit Părintele Aldea, care a vorbit şi despre sabia romană, ca sinteză a mai multor tipuri de săbii. “Prin acestă carte, fac un îndemn la trezire şi voire”, a completat autorul ei.

Însă, după atâtea informaţii, e drept să ne întrebăm: ce se întâmplă cu ţara noastră? “România încă rezistă datorită celor care au ţinut-o pe umeri”, a precizat părintele. “Trebuie să învăţăm să luptăm, fiecare pe domeniul lui, dar uniţi”. Aceasta este esenţa cărţii lansată joia trecută. Şi să nu uităm că inclusiv Ştefan cel Mare şi Sfânt a învăţat să se lupte pentru ţara lui.

“Avem voie să plângem, dar nu avem voie să ne dăm bătuţi. Niciodată” (Părintele Mihai-Andrei Aldea). Şi, cu riscul de a mă repeta, să nu uităm de: Dumnezeu, demnitate, îndârjire şi discernământ.

Foto:© Kevron2001 | Dreamstime.com – A Wooden Cross With Sky Photo

PS: Post-eveniment, Părintele a publicat un mesaj de mulţumire. În interiorul său s-au regăsit câteva propoziţii demne de menţionat: “Nădejdea mea este că mulţi, cât mai mulţi dintre cei care au fost la conferinţă şi dintre cei care au citit sau vor citi cartea să găsească drumul cel bun, drumul de mijloc între extrema pasitivismului şi extrema violenţei, acel drum în care omul ştie să fie bun şi demn, să iubească şi să aibă principii, să lupte pentru dreptate şi să ierte nedreptăţile personale… drumul omului adevărat, drumul adevăratului creştin”.