Munti

Sunet sacadat de sine, mi-a cam dat de ştire
Că las munţii în spate şi-odată cu ei pe mine.
Mă întorc în linia întâi, carne de tun în stare să oprească proiectile
Că am pavăza şi platoşa temută din fire.

Poezii 8

Din fire umană şi conştiinţă,
alimentat de-o voie ce mă îndeamnă la smerenie şi pocăinţă,
Care îmi şopteşte că am fost creat fără defect sau neputinţă
dar c-am nevoie de credinţă.

Doar ea îmi poate aduce munţii, îngeri în suflet
Doar ea îmi poate opri vacarmul,
poate pune tăcere peste tunet.

Speranţa o poate pune pe faţă sub forma de zâmbet
Zâmbetul gustă lava ce curge prin cuget,
Cugetul e limba comună a celor mulţi
Îngheaţă râurile de foc din mine şi-apoi crează munţi.

Foto: Pixabay