Mantuirea nu se scrie cu o mahmureala

Revelionul înseamnă, pentru unii români, o grijă care apare odată cu luna decembrie, cea a cadourilor fără acoperire religioasă. Se fac planuri, se pot cheltui chiar şi sume cu patru cifre în valută, se fac stocuri de băuturi alcoolice, presărate cu mici aperitive. Apoi, se trece la dans.

Editorial 51

Tot Revelionul este acela care dă naştere la evaluări personale, rezoluţii şi strategii de eliminare a viciilor sau slăbiciunilor fiecăruia. Data de 1 ianuarie poate fi privită ca o revigorare a strategiilor de evoluţie umană.

“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Şampania trebuie băută la 12 noaptea apoi, sub alte forme, până la ivirea zorilor. Un vâsc pus în dreptul uşii poate aduce săruturi „nevinovate” gazdei petrecerii. Iar biletele la loto pot fi răzuite sau desfăcute, ca anul nou să aducă şi un eventual câştig în bani.

Binecuvântarea de care am putea să ne bucurăm

În noaptea de Anul Nou, majoritatea lăcaşelor de cult organizează mici slujbe ce conţin o binecuvântare pentru anul ce urmează să vină. Dacă într-o biserică slujba poate ţine chiar şi o jumătate de oră, în mănăstiri aceasta se poate prelungi până la trei ore. Aceasta este, însă, o informaţie necunoscută de mulţi dintre români şi folosită, poate, de un număr mic de ortodocşi. Acea slujbă poate spăla Revelionul de toată încărcătura cel puţin negativă. Însă, slujba dintre ani este ignorată, mai ales de amatorii artificiilor.

„Aduceţi-vă aminte cum aţi întâmpinat mulţi dintre voi anul cel nou şi acum judecaţi singuri, cu sânge rece, dacă seamănă asta cu ceva cât de cât creştinesc! Să jucaţi cărţi până la miezul nopţii ori să pălăvrăgiţi despre toate fleacurile, iar la miezul nopţii, la hotarul dintre anul vechi şi anul cel nou, să luaţi paharele şi să vă învârtiţi – ce înseamnă asta? Ce noimă e aici?” (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Însă, nu doar petrecerea ne întunecă momentul când ar trebui să alegem schimbarea în bine. Unii sunt atenţi la primul vizitator din noul an, pentru că superstiţiile spun că bărbaţii bogaţi aduc bogăţie. Presa îţi recomandă să verşi vin pe masă, să spargi pahare albe sau să răstorni cutia de chibrituri, ca să vină acel demon controversat şi să îţi aducă noroc.

Sfântul Vasile cel Mare, victima colaterală

Atunci când petrecerea se întinde până dimineaţa, cea dintâi Sfântă Liturghie din noul an, concepută special de Sfântul Vasile cel Mare, îi cedează locul somnului. După mai mulţi litri de alcool, întreaga zi de 1 ianuarie e petrecută într-o zacere continuă, iar rezoluţiile suferă şi prima amânare. Apoi, dacă a mai rămas alcool în frigidere, seara se poate transforma într-un „after-party”. Şi, astfel, Sfântul riscă să nu mai fie cinstit nici măcar cu un acatist citit.

În ajunul anului nou, Sfântul Vasile cel Mare a mers la coliba unui cioban şi, în următoarea dimineaţă, i-a dăruit o Sfântă Liturghie. Acesta ar trebui să fie unul dintre motivele pentru care să nu uităm ce înseamnă, de fapt, un nou an pentru noi, cei care ştim sigur doar că Dumnezeu e mare şi că, orice am face, ne îndreptăm spre moare. Pe aceea trebuie să o întâmpinăm cu seninătate, nu cu frica păcatelor.Trebuie să ieşim din societate şi să ne întoarcem către Creator.

Iar de Revelion, ar trebui să nu uităm să aruncăm o privire şi către moarte şi să o ajutăm să ne devină prietenă de viaţă, în loc de sperietoare.

„Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum, când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Foto: FreeRangeStock