Introducere in broderie romaneasca

Iile româneşti sunt, acum, piese vestimentare care au făcut turul lumii. Pe de-o parte, asta ne face cinste, la fel ca şi Maria Lucia Hohan, care nu prea a creat vestimentaţii ce i-ar putea ruşina pe români. După ce au trecut pe la Oprah şi alte nume mari, totuşi, sunt mici şanse ca iile să îşi fi lăsat în urmă şi locul de baştină. Se prea poate ca  vedetele în cauză să nu se fi interesat despre originea lor.

poza atelier

Totuşi, iile sunt o parte însemnată a culturii noastre artizanale şi, ca românce, putem să ne oferim privilegiul de a învăţa să ni le creem. Privilegiu care, poate, ar fi rămas ascuns amatoarelor, dacă nu ar fi existat Atelierul de meşteşug, care a început luni, 12 mai, la sediul Neamunit. Trei iubitoare de port românesc, printre care Ana Maria Trandafir şi Roxana Gabriela Maria Vizanti au acceptat să înveţe trei proaspete ucenice cum să îşi croiască drumul către viitoarea lor ie.

Ce defineşte ia

Ca orice curs, şi acesta a început cu teoria. Ia poate fi confundată cu cămaşa, însă cea din urmă are croiala în formă de T, este unisex şi se folosea la lucru. Ia, în schimb, se îmbrăca duminica, la biserică şi la horă şi era destinată exclusiv femeilor. Un element definitoriu al iei este banda “în creţ”, situată la braţ, care separă altiţa (baza de sus a mânecii) de mâneca mai largă.

Totuşi, în perioada interbelică, iile nu mai respectau tradiţia. De aceea, o ie cu o vechime de 100 de ani nu este neapărat considerată autentică. Atunci au apărut planşele vechi, pentru ca tradiţia să meargă, totuşi, mai departe.

Cum se face o ie

Cu precizarea că aţa destinată viitoarelor cruciuliţe şi modele nu trebuie să aibă nod, lecţia de circa două ore a început. Primul pas către o ie este cruciuliţa – întreagă sau construită pe jumătăţi. Apoi, se trece la modelele simple. Între timp, mai poţi învăţa că, dacă ţi se strânge materialul în jurul cusăturii, poţi rezolva problema cu un gherghef. Despre cum s-a desfăşurat mai departe atelierul, puteţi citi în mărturiile de mai jos.

Evelin Antonie (organizator, Neamunit): “Ideea atelierului s-a născut în noaptea de Paşti, după ce ne-am unit în rugăciune. Gândul meu a fost să învăţăm cusături româneşti, să brodăm, să ne cunoaştem mai bine şi să aflăm lucruri noi de la adevăraţi profesionişti în domeniu. Înainte de atelier, m-am rugat la Sfântul Nicolae şi la Sfinţii Mucenici de la Aiud să rânduiască lucrurile aşa cum ştiu ei mai bine. Sunt fericită că am învăţat cusătura trandafirului. Vă aştept şi pe voi la atelierele viitoare.” DSCN9457

Simona Stănoi, (Adess): “Pentru mine, atelierul de broderie a fost mai mult decât o întâlnire între fete în care am descoperit câteva dintre tainele cusutului. A învăţa ce înseamnă o ie, cum se face pas cu pas, cum fiecare femeie pe vremuri îşi croia singură propria ie, la care lucra luni întregi înseamnă a te conecta la strămoşi, înseamnă a realiza că noi, în esenţă, suntem un popor harnic, cu o mulţime de tradiţii frumoase, pe care am face bine să nu le dăm uitării.

Învăţând ceea ce bunicile, stră-străbunicile noastre ştiau pe vremuri activează conexiunea dintre noi şi ele şi acea perioadă în care au trăit, respectul pentru conservarea tradiţiilor. Uşor, uşor, multe au fost uitate, în special acum, când tehnologia este atât de avansată şi se pot obţine broderii pentru ii în câteva minute la maşina de cusut. Consider, totuşi, că nicio maşinărie, oricât de avansată ar fi ea, nu poate înlocui mâna omului, migala, atenţia la detalii, energia depusă, autenticitatea lucrului, până la urmă.

Chiar dacă facem parte din categoria femeilor moderne, care au impresia că timpul este oricum prea puţin, pot să afirm cu convingere că, dacă ne dorim cu adevărat ceva, găsim şi timpul necesar pentru a face, a învăţa acel lucru. Aşadar, le doresc tuturor doamnelor şi domnisoarelor ca măcar o dată, din curiozitate, să vină la un atelier de broderie şi să vadă cu ce trăiri pleacă de acolo. Nu vă povestesc mai multe, dar vă garantez că este o experienţă minunată.

Atelierul este public şi va avea loc, cel mai probabil, odată la două săptămâni.