Despre monahism

Cuvântul “monah” provine din limba greacă “monos”, de la care derivă și termenul de „monahism”, ce desemnează persoanele ce duc un stil de viață solitară, nu neapărat rupt sau total izolat de lume, ci mai curând mai puțin implicate în grijile și problemele acesteia.

Pictura biserica

Unii aseamănă viața monahală cu comunitatea de stil monahal a esenienilor sau a membrilor sectei de la Qumran.

Istoricul iudeu Iosif Flaviu (37-100 d.Hr.) vorbeşte despre esenieni ca de o sectă evreiască, după cea a fariseilor şi a saducheilor.

Uniforma monahală se constituie într-un element aparte pentru cei consacrați. De asemenea, se impune precizarea că, la începuturile vieții monahale, vestimentația nu se evidenția in vreun fel față de restul lumii, decât în ceea ce privește materialul prost din care era confecționată cât și prin simplitatea croielii.

Patericul este cartea ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale sfinților bătrâni.

Sfântul Atanasie (295 – 373) ne spune că Sfântul Antonie al Egiptului este descris ca fiind primul ce s-a retras în deșert. Născut pe la anul 250, Antonie a fost determinat să opteze pentru viața ascetică auzind în Biserică lectura Sfintei Evanghelii cu privire la valoarea sărăciei.

Cele două stiluri de viaţă ale  vieţii monahale: de sine stătătoare şi de obşte.

Organizarea vietii monahaleî în Sfântul Munte Athos s-a facut de catre Sfantul Athanasie din Trapezunt care, în anul 963 zideşte Marea Lavră, stabilind şi regulile de vieţuire pentru cei care doreau să intre în comunitatea athonită, reguli cuprinse în primul typikon. Împăraţii contemporani Sfântului Athanasie – Nichifor Fokas şi Ioan Tzimiskes – recunosc autonomia Athosului, contribuind prin aceasta la consolidarea statutului peninsulei.

*Următoarea întâlnire va avea loc marţi, 27 ianuarie, la Biserica Sf. Ilie Tesviteanul din carterul bucureştean Sălăjan. Aceasta va avea ca temă: “Sfântul Ioan Gură de Aur – viaţa şi opera”.