Cafenelele mortii (Preluare)

Cafenelele morţii – iată un titlu, un trend de fapt, care ar trebui să ne îngrijoreze. Devin în vogă şi reflectă gândirea morbidă a lumii occidentale. Sunt o simptomă a preocupării ei tot mai obsesive cu moartea şi sinuciderea şi, în acelaşi timp, interesul ei tot mai scăzut pentru viaţă şi viitor. Societăţile occidentale devin, în esenţă, societăţi înclinate spre moarte şi extincţie. Gândirea occidentală se pare că nu preţuieşte viaţa, atât la începutul ei, cât şi la finalul ei. Avortul previne apariţia vieţii, iar eutanasia şi suicidul asistat pun capăt vieţii înainte de moartea naturală.

Preluari 6

Acestea devin drepturi ale omului, în esenţă dreptul la terminarea propriei vieţi cu sau fără motive bine întemeiate. Ţările “progresiste”, printre ele Olanda şi Belgia, acordă aceste drepturi chiar şi minorilor. Recent, a făcut valuri o ştire parvenită din Belgia, unde o persoană a fost eutanasiată pentru că procedura de schimbare a sexului biologic a eşuat. Un adevărt cult şi o adevarată cultură a morţii încep să definească starea de spirit a lumii occidentale.

Cafenele morţii sunt o reflecţie a acestei culturi degradate. Sunt un trend în creştere în lumea occidentală, şi consistă în intruniri ale persoanelor preocupate de moarte, unde subiectul principal de discuţie e moartea şi cum se poate face suicid. Persoane care gândesc aşa se strâng la un pahar de cafea doar pentru a discuta subiectul acesta. Cei care nu sunt interesaţi în subiect nu sunt acceptaţi în aceste cercuri de discuţii. Discuţiile au loc atât în cafenele de tip Starbucks, cât şi în casele celor pasionaţi de subiect.

Eutanasierea obligatorie

Există, însă, trenduri şi mai radicale şi îngrijorătoare, acela, spre exemplu, care propune eutanasierea obligatorie a fiinţelor umane ajunse la varstă înaintată. Discuţiile în jurul acestui subiect par a fi mai ascuţite şi frecvente în Australia, unde recent o femeie de 74 de ani sugera, într-un editorial, că rezolvarea problemelor financiare şi economice ale lumii occidentale s-ar putea face prin eutanasierea obligatorie a oamenilor în vârstă. Din punct de vedere economic, această sugestie e raţională, spun susţinătorii eutanasiei involuntare: o mare parte din bugetul public e cheltuit pe oamenii în vârstă.

Eliminarea deficitelor bugetare ar însemna, deci, eliminarea factorilor care le cauzează, printre ele fiinţele umane bătrâne care împovărează societatea. În 2005, profesorul australian Philip Nitscke a publicat cartea Killing me Softly (“Ucide-mă încet”) în care a dat glas acestor gânduri până atunci menţionate doar în şoaptă. El şi cei care gândesc ca el sunt, zic ei, în extrema opusă celor care cred că viaţa umană trebuie protejată şi facilitată pâna la moartea naturală. Asta este o obligaţie, zic cei din urmă, impusă societăţii de Dumnezeu.

În anii `90, teritoriul australian Northern Territory a adoptat o lege numită Rights of the Terminally Ill Act (“Legea drepturilor persoanelor pe moarte”), o lege radicală care a acordat cetăţenilor bolnavi dreptul să-şi scurteze viaţa după plac. Parlamentul australian federal, însă, a abrogat legea.

La începutul anilor 2000, un studiu al guvernului australian arăta că 30% din cheltuielile publice pentru persoanele de peste 65 de ani se fac în ultimul an al vietii lor. În 2004, un studiu canadian indica că 1.1% din întreaga populaţie a Canadei consumă 21.3% din bugetul naţional alocat sănătăţii. Cei 1.1% formau populaţia cea mai în vârstă a Canadei. Nu e de mirare, deci, zic cei care promoveaza eutanasierea involuntară, că ajunşi la 80 de ani, fiinţele umane ar trebui să fie eutanasiate chiar împotriva voinţei lor. Eutanasierea lor obligatorie e impusă din motive economice. Sugestia asta a fost făcută pentru prima dată în 2010 în Australia. De fapt, în Australia există chiar şi un partid politic dedicat eutanasiei, aşa numitul Voluntary Euthanasia Party (Partidul Eutanasierii Voluntare).

Spre ce societate deci ne îndreptăm? Dacă aceste idei ni se par astăzi aberante, mâine vor fi privite ca fiind mai puţin bizare, iar în viitorul nu prea îndepărtat vor fi aclamate ca fiind raţionale, logice. În viitorul nu prea îndepărtat vor putea fi chiar legiferate. Fără îndoială, se va afla o ţară ori un parlament “progresist” care va sparge gheaţa şi în privinţa asta. În 1995, teritoriul australian Northern Territory a fost prima entitate politică din lume care să legalizeze eutanasia voluntară. În doar 18 ani de atunci, eutanasia a fost legalizată în Olanda, Belgia, Danemarca, iar suicidul asistat a fost legalizat în Oregon, Vermont şi alte entităţi politice din Europa. Rapoartele anuale care parvin din aceste ţări ori state îngrijorează. Numărul celor eutanasiaţi ori care se sinucid prin asistenţă medicală e în creştere.

Dacă, la început, motivele pentru terminarea vieţii erau stricte şi bine definite, în timp ele au devenit foarte subiective. În plus, evidenţa că eutanasierea unor fiinţe umane se face împotriva voinţei lor ori pentru a li se preleva organele creşte. Îngrijorările acestea ne fac să afirmăm că societatea a ajuns la un punct critic: trebuie să ia decizii ferme pentru a pune capăt culturii morţii. Dacă nu o va face, cultura morţii va rezulta în ceea ce astăzi încă e de neînchipuit – eutanasierea obligatorie a vârstnicilor ajunşi la 80 de ani.

Puteţi citi despre proliferarea cafenelelor morţii în Statele Unite şi despre proliferarea culturii morţii în Australia sau ştiri despre iniţiativele legislative din Belgia, pentru a permite copiilor de la cinci ani în sus să fie eutanasiaţi.

Parlamentul Europei şi cultura morţii

Pe 22 octombrie, Parlamentul European a supus la vot un raport radical cu implicaţii majore pentru viaţa în Europa. Cunoscut ca Raportul Estrela, după socialista spaniolă care a propus-o, raportul cere recunoaşterea unui drept la avort în Uniunea Europeana, cât şi adoptarea de programe de educaţie sexuală radicale în ţările membre. Raportul a fost respins cu un vot de 351 la 319.  

Cum au votat europarlamentarii români?

Împotriva Raportului au votat europarlamentarii români de dreapta (Vadim Tudor, Zamfirescu, Vălean, Antonescu, Bodu, Luhan, Marinescu, Macovei, Matula, Niculescu, Preda, Tokes, Iuliu Winkler, Ungureanu).

Pentru au votat europarlamentarii români de stânga, Norica Nicolai şi Renate Weber, ambele de la PNL. Toţi europarlamentarii socialişti români (PSD) au votat pentru Raport: Borzan, Boştinaru, Creţu, Cutaş, Cliveti, Dăncilă, Enciu, Pascu, Daciana Sârbu şi Tănăsescu.

Textul raportului poate fi citi aici, iar lista voturilor aici.

Sursa: Alianţa Familiilor din România

Foto: free images